Textul original îl găsiţi pe theanarchistlibrary.org.
Anarhiștii au dreptate în toate: când neagă ordinea existentă și când afirmă că, fără Autoritate n-ar exista violență mai rea decât cea a Autorității sub condițiile existente. Greșesc doar atunci când cred că anarhia poate fi instituită doar printr-o revoluție violentă. Dar va fi instituită doar prin existența a din ce în ce mai multor oameni care nu au nevoie de protecția puterii guvernamentale și prin existența a din ce în ce mai multor oameni cărora le va fi rușine să aplice această putere.
"Organizarea capitalistă va trece în mâinile muncitorilor și atunci nu va mai fi nicio oprimare a acestor muncitori și nicio distribuție inegală a câștigurilor." [Marxist]
"Dar cine va stabili treburile; cine le va administra?" [Anarhist]
"Va merge de la sine; muncitorii însuși vor aranja tot." [Marxist]
"Dar organizarea capitalistă a fost stabilită doar pentru că, pentru fiecare chestiune practică, e nevoie de administratori inzestrați cu putere. Daca va fi muncă, va fi o conducere, vor fi administratori cu putere. Și când e putere, va fi abuz de putere - chiar chestia impotriva căreia vă străduiți acum." [Anarhist]
La întrebarea, cum să fim fără un Stat, fără tribunale, armate, și așa mai departe, un răspuns nu poate fi dat, pentru ca întrebarea e prost formulată. Problema nu e cum să aranjăm un Stat dupa modelul de azi, sau după un model nou. Nici eu, și niciunul dintre noi, nu e numit să rezolve această întrebare.
Dar, deşi voluntar, totuşi inevitabil trebuie să răspundem la întrebarea, cum trebuie să acţionez când se iveşte o problemă, oricare ar fi ea? Ar trebui să îmi supun conştiinţa lucrurilor care se întâmplă în jurul meu, ar trebui să mă autoproclam în acord cu Guvernul, care spânzură oamenii care greșesc, trimite soldaţii la moarte, demoralizează popoare cu opiu şi alcool, şi aşa mai departe, sau ar trebui să îmi supun acţiunile conştiinţei, adică, să nu particip in Guvern, ale cărui acţiuni sunt contrare raţiunii?
Care va fi rezultatul acestui lucru, ce fel de Guvern va fi - despre toate astea nu ştiu nimic; nu pentru că nu vreau să ştiu, ci pentru că nu pot să ştiu. Ştiu doar că nimic rău nu poate rezulta cănd eu urmez înalta îndrumare a înţelepciunii şi a iubirii, sau, atfel spus, iubirea înţeleaptă, care e implantată în mine, la fel cum nimic rău nu rezultă când albina îşi urmează instinctul implantat în ea, când zboară din stup cu roiul spre ruină, Dar, repet, nu vreau şi nu pot să judec lucrul acesta.
Tocmai în asta constă puterea învăţăturii lui Hristos şi nu pentru că Hristos e Dumnezeu sau un om mare, ci pentru că învăţătura Lui e irefutabilă. Meritul învăţăturii Sale constă în faptul că a transferat problema din domeniul îndoielii eterne şi a speculaţiei pe terenul certitudinii. Eşti un om, o fiinţă raţională şi bună, şi ştii că azi sau mâine vei muri, vei dispărea. Dacă există un Dumnezeu atunci vei merge la El şi îţi va cere un bilanţ al faptelor tale, dacă ai acţionat conform cu legea Sa, sau, cel puţin, conform cu calităţiile înalte implantate în tine. Dacă nu există niciun Dumnezeu, consideri raţiunea şi iubirea ca fiind cele mai înalte calităţii, şi trebuie să supui lor toate celelalte înclinaţii pe care le ai, şi trebuie să nu le laşi pe ele să se supună naturii tale animale - grijilor vieţii de zi cu zi, fricii de supărare şi calamităţii materiale.
Întrebarea nu e, repet, care comunitate va fi mai sigură, mai bună -- cea apărată de arme, tunuri, spânzurători sau cea care nu e apărată. Dar e o singură întrebare pentru om, și e imposibil de evitat: "Vei participa tu, o fiinţă rațională și bună, apărută pentru pentru un moment în această lume, și în orice moment posibil să dispară -- vei lua parte la uciderea oamenilor care au greșit sau oamenilor de o rasă diferită, vei participa la exterminarea unor întregi nații de așa-ziși sălbatici, vei participa la deteriorarea artificială a unor generații de oameni prin intermediul opiului și a alcoolului de dragul profitului, vei participa în toate aceste acțiuni, sau chiar vei fi de acord cu cei care le permit, sau nu?"
Exista un singur răspuns la această întrebare pentru cei ce li s-a prezentat. Despre care ar fi rezultatul ei, nu știu, pentru că nu mi-e dat să știu. Dar ce trebuie făcut, știu fără îndoială. Și dacă întrebi: "Ce se va întâmpla?", atunci răspund că bine se va întâmpla cu siguranță; pentru că, acționând în modul indicat de rațiune și iubire, acționez în concordanță cu cea mai înaltă lege cunoscută de mine. Situația majorității oamenilor, iluminată de iluminarea frățească adevărată, în prezent zdrobită de înșelăciunea și viclenia uzurpatorilor, care îi forțează să-și ruineze proprile vieți -- situația asta e groaznică si pare lipsită de speranță.
Doar două problem se ivesc, si ambele sunt rezolvate. Una e să distrugi violența prin violentă, prin terorism, bombe cu dinamită și pumnale cum au încercat Nihiliștii și Anarhiștii noștri să facă, să distrugă această conspirație a Guvernelor împotriva națiunilor, din afară; cealaltă e să ajungi la un acord cu Guvernul, să faci concesiunii lui, să participi in el, cu scopul de descâlci plasa care leagă oamenii, și de ai elibera. Ambele probleme sunt rezolvate. Dinamita și pumnalul, cum experiența a arătat deja, doar produc reacție, și distrug cea mai valoroasă putere, singura la pe care o ai la comandă, opinia publică.
Cealaltă problemă e rezolvată, pentru că Guvernele au învățat deja cat de departe pot să permită participarea oamenilor care vor să le reformeze. Admit doar ceea ce nu încalcă, ceea ce e neesențial; și sunt foarte sensibile la lucrurile care le pot dăuna -- sensibile pentru că problema se referă la propria lor existență. Admit oameni care nu le împărtășesc proprile puncte de vedere, și care doresc reformă, nu doar pentru a satisface dorințele acestor oameni, dar și în propriul interes, cel al Guvernului. Acești oameni sunt periculoși pentru Guverne dacă rămân în afara lor și se revoltă împotriva lor -- opunând Guvernelor singurul instrument eficient pe care Guvernele îl posedă -- opinia publică; deci prin urmare trebuie să îi facă pe acești oameni nevătămători, atrăgându-i prin concesii, cu scopul de a-i face inofensivi(ca niște microbi cultivați), și după să îi facă să servească țelurile Guvernelor, adică să oprime și să exploateze oamenii.
Dar dacă problemele astea rezolvate ferm și inexpugnabil, ce rămâne de făcut?
Să folosești violență e imposibil, ar cauza doar reacție. Să te alături Guvernului e deasemenea imposibil -- doar ai deveni instrumentul lui. Prin urmare un drum rămâne -- să te lupți cu Guvernul prin intermediul gândirii, vorbirii, acțiunilor, vieții, nici să nu te predai Guvernului dar nici să nu i te alături și astfel să-i crești puterea.
Doar de asta e nevoie, ar fi cu siguranță un succes.
Și asta e voința lui Dumnezeu, învăţătura lui Hristos. Poate fi doar o revoluție permanentă -- una morală: regenerarea omului interior.
Cum va avea loc această revoluție? Nimeni nu știe cum va avea loc în omenire, dar fiecare om o simte clar în sine. Și totuşi în lumea noastră toată lumea se gândește să schimbe omenirea, și nimeni nu se gândește să se schimbe pe sine.
Lev Tolstoi
1900